Kevin Prufer
Infidelităţi
Crezând că
se distrează, băieţii
au prins un
iepuraş, l-au scufundat într-o găleată cu bezină
şi i-au dat
foc
apoi l-au privit cum
arde în curte
apoi în
magazie
unde s-a ghemuit
şi s-a făcut
scrum după o roabă
*
aşa a rămas totul
în amintirea
fetei care
privea
de la
fereastra dormitorului ei
niciodată nu
a suflat un cuvânt despre asta
*
şi, Oricum aveau de gând să-l jupoaie şi să-l
mănânce,
mi-am spus,
stând la biroul meu
gândindu-mă
la scena
pe care
tocmai mi-am închipuit-o
Nu-i nimic, se aude un glăscior
în spatele
magaziei.
Apoi,
tăcere. Câteva unelte şi o scară.
Am făcut un lucru îngrozitor,
am spus în
magazia întunecată.
*
Ţipătul
iepuraşului a stăruit multă vreme
în urechile
băieţilor după trebuşoara asta.
Unul a râs
isteric. Urmat
de altul. Cine merge s-aducă friptura?
întreabă primul.
*
Părinţii ei
creşteau mulţi iepuri în cuştile de pe prispă.
I se ceruse
să nu le dădea nici un nume.
Uneori
mergea cu mama ei la piaţă
ca să vândă
carne de iepure –
aşa că de ce
să plângă?
*
Te iert,
se aude un
glăscior din spatele roabei.
Nu e corect, spune fata în camera ei,
privind pe
fereastră la băieţii
care stăteau
pe prispă şi se hârjoneau.
Tu, căreia
i-am greşit, eşti în bucătărie
îmi
pregăteşti cina. Farfuriile zdrăngăne,
acum cânţi,
vocea ta
urcă
scările, te aud de aici unde stau
la biroul
meu
*
în magazia
întunecată.
Aşa e cu dragostea, am spus
acolo lângă
roabă şi printre unelte,
fiind,
atunci, îndrăgostit,
nu de tine.
*
Apoi, cel
mai mic dintre băieţi
a fost trimis
să aducă pe o lopată ce a mai rămas din iepuraşul
ars şi plin
de funingine.
L-au
îngropat în grădină ca să nu-l poată
găsi nimeni
–
*
Mulţi ani,
fata şi mama
au dus carne
de iepure la piaţă.
Şi când era destul
de mare, ea însăşi le rupea
gâtul şi-i
jupuia.
N-ai cum să defineşti o căsătorie, spun
*
ghemuit
lângă o roabă
printre
pânze de păianjen.
Nu mai medita atâta,
se aude
vocea din adâncul ei.
Ai terminat
de gătit cina.
Hei, mă chemi de la capătul scărilor. Hei!
Acum, fata a
stins lumina din dormitor
şi băieţii
au păşit pe iarba verde din faţa casei
în amintirea ei.
A ars un
timp şi apoi n-am mai simţit
nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu