Spaţiul atârnă ca nişte fuste de
mijlocul ei. Cum era de aşteptat, mâna s-a furişat pe sub fuste şi a dispărut
fără urmă. Fapt ce nu a deranjat-o defel, chiar s-a bucurat.
Mâna respiră gravitaţia, şi el a aşteptat
toată noaptea cu o iubire oarbă să-i crească o altă mână. Şi i-a crescut: o altă
mână, roşie precum planeta Marte.
Acum umblă prin lume, poartă o
mănuşă pe mâna buclucaşă, şi mănuşa precum cămaşa lui Hercul devoră realitatea.
Fapt ce o nemulţumeşte acum pe doamna de fizică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu