(Tuşiţi este un volum de versuri
scris de Marin Sorescu)
Mi-am lăsat umbra zălog în
televizor şi am fugit în lume. „E un loc bun pentru hibernat“, o consolez eu. Cele
trei femei ale mele mânuiesc telecomanda cu multă dexteritate, urmăresc timpul
probabil, de la un canal la altul. Uneori mă prinde dorul şi tuşesc: ecranul
îşi pierde culoarea. Femeia disponibilă se ridică şi-i arde câţiva pumni.
Aplecată în faţă i se văd sânii, oho, şi eu tuşesc mai tare până când Umbra
suspină prin somn şi pune lucrurile în ordine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu