***

Trezită-n auriculul dinspre nord, mă privești ca printr-o lentilă renascentistă, cu o hermină lucidă pe brațul tău drept; binele vine odată cu fluxul; iasomia îi arată Motorului partea nevăzută; vinul și-a găsit o amantă de culoarea și frumusețea lui; și peste toate domnul Învățător doarme la umbra abecedarului.

În acest sanatoriu, e un perete plin de semne, a trecut un poet pe aici, spune sora din schimbul de noapte. Apoi dă lumina tot mică, tot mai mică; într-un colț al toaletei clorul dezvoltă o idee carteziană; câțiva pacienți murmură pași pe holurile evanescente ale nopții.

Totul s-a petrecut în clipa când ai rupt această foaie și ai lăsat-o să cadă de pe podul unde-ți faci veacul, nimeni n-a văzut, nimeni n-a auzit, doar sălciile de pe mal își iau adio de la tine.