luni, 7 august 2017

(Pentada nașterii)




                     Rata de ora cinci aduce mulți străini, cu multe bagaje. Ei vor rămâne peste noapte în sat. 
                    O vulpe ne-a furat o pasăre din curte. În plină zi! Pene albe au rămas în urma ei, dar nici o picătură de sânge.
                     Pentru la noapte îmi pregătesc un vis. Culeg câteva pene:  "Să le am de recunoaștere", îmi zic.
                     Pe un deal adânc de albastru coboară un om, duce o valiză grea de-i rupe brațele. Cum o pune jos, cum se aude un cocoș cântând.
                    Exasperată, cea bătrână strigă din camera ei: "Liniște, doarme copilul!"

joi, 27 iulie 2017

***





***
          


            M-am născut într-o joi. Așadar în fiecare joi din săptămână privesc spre o anumită planetă. E ca și cum un ipohodru și-ar lua zilnic pulsul, temperatura. Planeta e la locul ei, nu și-a schimbat axa cu nici o zecime dintr-un grad, mă uimesc eu în zadar.
            Femeia mea bănuiește ceva, tot văzându-mă cum mă furișez afară sub cerul spuzit de stele. Nici ea nu se lasă mai prejos: s-a privatizat, Venus SRL. Fiecare cu planeta lui, caut să mă liniștesc. Are și ștampilă.
            În ultima joi, cerul fiind acoperit cu nori groși, n-am mai ieșit să-mi privesc planeta. În patul paradisului nostru, printre mângâieri mătăsoase și gemete mistice, ea îmi pune ștampila pe brațul drept, așa ca un sărut înfocat. 
              Profilul zeiței, pe brațul meu, freamătă  acum așa ca o icoană făcătoare de minuni. Nici nu trebuie să mai ies noaptea sub cerul fie el și ars de stele.

luni, 5 iunie 2017

Familia mea și alte semne



Tata se uită la filme interzise minorilor, mama face plăcinte poale-n brâu, sor’mea rezolvă ecuații de gradul doi, eu sunt cu Minodora pe face time, acum o rog să-mi arate sânii.

E aproape de miezul nopții, căldură mare, tata sforăie îndârjit în fotoliu, cu capul pe spate, transpirația îi brăzdează chipul, răsuflă ca un cardiac, ecranul e orb, ca să fie bine îmi spun: semn că ar fi muncit de ceva gânduri. Mama s-a retras în dormitor și-și probează rochia ei de mireasă: semn că e melancolică, sau e clipa ei de fericire? Sor’mea a pus o melodie veche ... tombe la neige: semn că se duce la baie să facă pipi.


Eu stau cu ochii pironiți în laptop, iubita mea și-a tăiat degetul arătător, nu-i curge nici o picătură de sânge … tu ne viendras pas ce soir...  încerc să-i spun ceva, ea cu o jumătate de deget la gură în face semn să tac: arșița nopții ne permite să ne vedem mai bine unii cu alții.

duminică, 30 aprilie 2017

(Pandemonium)



            Dumnezeul meu petrece câteva zile pe an în iad. Aici Mai-nimicul îi înseninează chipul. Acum doi draci îl trag de mustăți. Musai trebuie să aibă mustăți, nu ca ale lui don Salvador, ci lungi și groase așa cum ne făceam noi în copilărie din mătase de porumb. Pe care apoi le răsuceam în niște trabuce, ca-n filmele cu revoluționari cubanezi, înfășurate în hârtie ruptă din ziarul „Scânteia pionierului“ și scoteam la fum așa ca doi draci infernal de îndrăgostiți de meseria de a fi îngeri departe sub pământ, cât mai aproape de aur ...

joi, 6 aprilie 2017

(Oblivion)

                  Sunt cel mai bătrân poet al orașului Târgul Frumos. De curând primăria m-a declarat cetățean de onoare. Drept urmare am primit un loc de veci. Ce-o fi fost în mintea consilierilor, Dumnezeu cu mila.
                  
                  Dar mă țin încă viu, în ciuda faptului că poeziile mi-au adus un mormânt în Cimitirul Eternitatea din urbea mea natală.

               O să mai scriu doar câteva, nu se știe ce se mai poate întâmpla.


luni, 6 martie 2017

(Despre timp, numai de bine)

     
          O femeie gravidă îmi cere un dolar în Times Square.  Bag mâna în buzunar și o întreb într-o doară ce ar putea să-mi ofere în loc. Îmi răspunde că o să-i dea copilului ei numele meu.
    Au trecut vreo șapte zile, o privesc de pe cealaltă parte a trotuarului: tot  în genunchi stă, citește într-o carte, pântecele ei rotund și semeț nu are nimic de-a face cu zgârie norii din preajmă.
        Și nici eu cu timpul care trece.