(Probă de trecut Acheronul)

„Românul s-a născut poet“, spune o vorbă din bătrâni. Din fericire tot mai puțini știu acest lucru.

Dimineața o fătucă aproape imaterială apare în stația Enăchiță Văcărescu, oprește trecătorii și le cere un ajutor pentru un copil bolnav; câțiva metri mai încolo, un ciung cântă valurile dunării la un acordeon obosit și răgușit; lumea se urcă grăbită-n troleibuz, doar unu, sau doi mai văd toate acestea, ușile se-nchid șușotind ceva; o lumină analfabetă scrie ceva ilizibil pe geamurile vehiculului; spațiul rămâne din nou gol. 

Se-ntâmplă să fiu și eu prin preajmă, mă număr printre cei care iau seama de toate acestea, nu mă grăbesc, nu scot un cuvânt, e un moment de profundă acalmie. Zâna dispare: în urma ei rămâne un parfum străin de patria mea; cântărețul dispare: în urma lui se aude un rest sonor, sau cel puțin eu asta aud: „E lopătarul ...“