(Fiesta: vă iert că m-ați cunoscut)

„Și soarele răsare, și soarele apune“, asta pentru a vă spune că n-am murit. 

Am avut o iubită, o numeam după numele meu mic. 

1.    Când a fost eclipsa de soare, am privit-o până a orbit: a doua zi, vedea și gândurile mele, vedea și fuioarele nervilor mei; când a fost eclipsa de lună, s-a ascuns în cea mai adâncă hrubă din oraș, de frică să nu i se fure feminitatea;

2.    când luam cina la cantina Pușkin, ea mânca miezul pâinii, eu, coaja; 

3.    când ne plimbam prin grădina botanică din Copou, se-ntâmpla să-mi spună un astfel de haiku: 

„Se dau huța 

la Tihuța 

pepegioi și zămoșița“;  

4.    când făceam amor, ea se culca în aer pe patru puncte imaginare ca pe Masa Maestrului și ne petreceam până se lua lumina; 

5.    apoi adormeam pe dușumeaua camerei plină de licurici gânditori: sub scândură fojgăia o lume ale cărei elanuri se doreau citite-n carte;

6.    când îi recitam Metamorfozele vampirului, îmi striga printre dinții ei meteoritici (totuși ca printr-o pâlnie voluptoasă): „Nu este vorba despre mine!“; 

7.    când îmi spunea că mă iubește, îmi scrijelea pe inimă o inimioară străpunsă de o săgeată, așa ca turiștii pe câte-n copac, de fac din el un copac stingher, privit cu duioșie de toată suflarea pădurii; 

8.    sau scria pe o cutie de chibrituri: Horația îl iubește pe Horațiu, după care-i dădea foc, de mirosea-n jur ca-n urma unei detonări de arme vechi și-nmiresmate; 

9.   când puneam pe hârtie câteva cuvinte, spunea că aude o voce, asemeni unei lacrimi de smarald căzută peste ochiul ei negru;

10.când muream un pic, se-nsenina că urma luna cadourilor: îi trimiteam prin poștă, cu confirmare de primire, fondante, confeti, globuri, artificii, o căsuță de marțipan, panglici, beteli și fundă, doar urma să împodobească bradul;

11.când filosofam despre doctrina substanței, cădeam la-nvoială că metafizica, în cele din urmă, e o mireasă cu mirele mort într-o țară străină; 

12.sau când îi povesteam despre Troia, spunea că totul este o invenție, fiindcă soarele niciodată nu răsare dinspre turnul Eiffel;

13.când am fost la mausoleul lui Lenin, a plâns că mâna lăbărțată a mortului nu este la locul ei.

Și multe altele care vor fi amintite post mortem.

„Și fără prihană umblă unde te-ndeamnă inima și unde te duc ochii,“ asta ca să vedeți că nimic nu este-ntâmplător.