(Presimţiri)

Ce bine, ce bine e să dormi, îmi spun tot mai des în ultima vreme. E ca şi cum cerul te-ar acoperi cu o placentă şi tu stai cu fruntea pe această coajă şi asculţi respiraţia calmă a norilor.

Mult mi-e teamă că după ce o să mor, nu o să mai am timpul necesar somnului şi voi fi nevoit să povestesc prichindeilor cu aripioare cum dregeam eu busuiocul pe lumea cealaltă.

Fapt ce le va stârni dispreţul dimineaţa, fapt ce le va stârni uimirea mai spre seară.