(mătasea ca o amintirea a celor ce nu mai sunt)

e duminică spre amiază

e pace

pescuim pe malul Prutului

printre umbrele birocratice ale luncii din spate se mai văd

                                                                         funigei

podul cu flori s-a mutat lângă podul Londrei

unul dintre noi furios că nu cade nimic

scoate momeala din cârlig şi o molfăie iute

altul pescuieşte o mână de lemn

şi spune

„bunicu’ a murit săptămâna trecută

a fost rănit la Ţiganca“

eu pescuiesc o plevuşcă

o arunc înapoi în apă

fără să-mi pun vreo dorinţă