(Despre timp, numai de bine)

         O femeie gravidă îmi cere un dolar în Times Square.  Bag mâna în buzunar și o întreb într-o doară ce ar putea să-mi ofere în loc. Îmi răspunde că o să-i dea copilului ei numele meu.

          Au trecut vreo șapte zile, o privesc de pe cealaltă parte a trotuarului: tot  în genunchi stă, citește într-o carte, pântecele ei rotund și semeț nu are nimic de-a face cu zgârie norii din preajmă.

           Și nici eu cu timpul care trece.