(povestea lui Aripă de Înger) 

a fost odată ca niciodată

un îngeraş mic mic foarte mic

şi avea aripi ascuţite ascuţite foarte ascuţite

iar pe o aripă îi atârna

un om mare mare foarte mare

şi a venit un om şi mai mare

şi mai mare mare până la cer

şi l-a luat pe cel de pe aripa îngerului

i-a dat o bocceluţă

şi l-a pus să meargă pe un drum

lung lung foarte lung

şi pe unde el trecea

i se spunea Aripă de Înger

şi a ajuns Aripă de Înger la capătul drumului

acolo era o casă

şi în faţa casei era o femeie

frumoasă frumoasă foc de frumoasă

mai într-o parte stătea un bălăurel

şi ăsta mic mic ce spun eu era chiar foarte micuţ

a tuşit o dată şi a spus

„bine-aţi venit acasă domnule

vă aşteptam demult

acum eu am plecat“

femeia s-a apropiat de Aripă de Înger

i-a luat bocceluţa din mână

s-au aşezat pe prispă

femeia a deznodat baierele bocceluţei

şi a scos din ea merinde gustoase

şi-au început să mănânce încet încet foarte încet

şi poate şi astăzi se  mai bucură de merinde dacă nu s-or fi terminat

cât despre bălăurel

s-a făcut un bălăurel năzdrăvan

şi poate că şi astăzi umblă prin lume

dacă nu s-o fi întors acasă