Înainte de infarct, ce-i
pusese capăt zilelor, el mai avu timp să-i spună unui porc: „Domnule,
iartă-mă!“
Femeia
i-a pus costumul cel nou în pom, rudele l-au pizmuit evlavios, preotul i-a
cântat melodia lui preferată, săracii i-au cules bănuții din țărnă. Toate după
datina străbună.
Animalele
domestice au fost fericite, dar triste. Calului îi crescuse o pereche de aripi
transparente, motanului, niște mustăți staliniste, iar găină bătrână a ouat o
mărgică pe care scria „nu te vom uita“.
Fiind un bun camarad, Uniunea l-a
decorat cu titlul de Mare Maestru al Abisului Pecetluit, ce se acordă doar post
mortem.
Doi
membri bătrâiori bârfesc în primul rând: „Asta-nseamnă să mori când trebuie“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu