***

***

          

            M-am născut într-o joi. Așadar în fiecare joi din săptămână privesc spre o anumită planetă. E ca și cum un ipohodru și-ar lua zilnic pulsul, temperatura. „Planeta e la locul ei, nu și-a schimbat axa cu nici o zecime dintr-un grad“, mă uimesc eu în zadar.

            Femeia mea bănuiește ceva, tot văzându-mă cum mă furișez afară sub cerul spuzit de stele. Nici ea nu se lasă mai prejos: s-a privatizat, „Venus SRL“. „Fiecare cu planeta lui“, caut să mă liniștesc. Are și ștampilă.

            În ultima joi, cerul fiind acoperit cu nori groși, n-am mai ieșit să-mi privesc planeta. În patul paradisului nostru, printre mângâieri mătăsoase și gemete mistice, ea îmi pune ștampila pe brațul drept, așa ca un sărut înfocat. 

              Profilul zeiței, pe brațul meu, freamătă  acum așa ca o icoană făcătoare de minuni. Nici nu trebuie să mai ies noaptea sub cerul fie el și ars de stele.