(Pandemonium)

            Dumnezeul meu petrece câteva zile pe an în iad. Aici Mai-nimicul îi înseninează chipul. Acum doi draci îl trag de mustăți. Musai trebuie să aibă mustăți, nu ca ale lui don Salvador, ci lungi și groase așa cum ne făceam noi în copilărie din mătase de porumb. Pe care apoi le răsuceam în niște trabuce, ca-n filmele cu revoluționari cubanezi, înfășurate în hârtie ruptă din ziarul „Scânteia pionierului“ și scoteam la fum așa ca doi draci infernal de îndrăgostiți de meseria de a fi îngeri departe sub pământ, cât mai aproape de aur ...